În drumul său către municipiul Târgu-Jiu, reşedinţa jdeţului Gorj, un turist dornic de a cunoaşte atracţiile zonei se poate opri în cîteva locuri încărcate nu doar de frumuseţe, ci şi de  istoria care s-a scris, cu sute de ani în urmă, pe harta memoriei acestor meleaguri.
Venind dinspre municipiul Petroşani, Defileul Jiului se aşterne ca o poveste înaintea paşilor celui care pătrunde în interiorul lui.

„ Natura este in toata splendoarea ei! Locurile cele mai salbatice sunt greu accesibile si infatiseaza privelistile cele mai marete.
De o parte si de alta siruri de munti inalti asezati la rand sau unii dupa altii parand ca niste uriasi ce voesc a inchide valea, cand acoperiti de paduri seculare, cand goi si acoperiti de nori, cand sfaramati de mana omeneasca pentru a face loc drumurilor.”

Asa descria in cartea sa „Gorjul Istoric si Pitoresc”, Alexandru Ştefulescu, in anul 1904, locul unde astazi se afla Parcul National Defileul Jiului, un loc de o rara frumusete.
Raul Jiu, cel care strabate Parcul National de la un capat la altul, este unul din principalele rauri din Romania, cu un areal de 10.469 de km patrati, de pe care aduna apele a numerosi afluenti. Cursul raului dreneaza versantii sud – vestici ai Carpatiilor Meridionali apoi partea Vestica Piemontului Getic si a Campiei Olteniei.
Jiul se formeaza in depresiunea Petrosani, prin unirea Jiului de Vest (sau Jiului Romanesc) cu Jiul de Est (sau Jiul Transilvanean). Hartile si scrierile antice nu consemneaza denumirea raului sub forma sa actuala. Numele acestei ape este pomenit de Herodot si Ptolemeu. Pentru acest rau s-au pastrat doi termeni: GILFIL sau GILPIL si RHABON. Atat radacina GIL, cat si RAB sunt geto-dacice.

Denumirea Rhabon, folosita in Muntenia, va fi probabil inlocuita cu Gilfil sau Gilpil in perioada de formare a statului dac, cuvant ce s-a modificat destul de usor in Jiu si care apare astfel, in 1700, pe harta Stolnicului Constantin Cantacuzino. Acest toponim va fi folosit si de cartografia europeana.

Salbaticia recunoscuta a defileului provine nu numai din ingustimea sa, din asprimea peretilor care-l delimiteaza, ci si din gravitatea emotionala cu care a fost umanizat.
Jiul patrunde in defileu la Livezeni, la 556 m, iar la Bumbesti-Jiu ajunge la 305 m, realizand o diferenta de nivel de 251 m, adica o panta medie de 7,6 m la un kilometru. Structura litologica variata (cuartitele, sisturile ceritoase, amfibolutele, calcarele cristaline – roci foarte rezistente, favorabile formarii si mentinerii peretilor, tancurilor si jgheaburilor) a dus la salbaticia si asprimea defileului.

Cursul Jiului prezinta un profil tipic, in trepte, a carui explicatie se poate gasi atat in diferenta geologica a unitatilor pe care le strabate, cat si in evolutia cursului sau actual.

Adăpostită în inima Defileului, se înalţă spre Cer, ca o dovadă a puterii credinţei care a rezistat peste veacuri, o aşezare monahală impresionantă.

www.defileuljiului.ro

Manastirea de calugari Lainici se afla in defileul Jiului, la 32 km de Targu Jiu si 25 km de Petrosani. Lacasul a fost ctitorit de catre Cuviosul Nicodim de la Tismana in secolul al XIV-lea. Acesta a mai ctitorit si manastirea Vodita de langa Turnu Severin. Acest asezamant are un trecut zbuciumat. Prima incercare grea prin care a trecut, a fost reprezentată de masurile de asuprire luate de catre Imperiul Austro-Ungar, prin Maria Tereza. Intre anii 1750-1765 manastirea a fost in pericol, desi nu se afla in zona administrata de imperiu. Mănăstirea Lainici a fost construită între anii 1812 şi 1847 de boierii din regiune pe un deal care domina Valea Jiului. Ea adăposteşte frumoase fresce interioare datând din 1860 şi un iconostas compus din icoane în stil bizantin. Aici s-a adapostit si pandurul Tudor Vladimirescu in vremea razboiului cu turcii. Acesta s-a imbrăcat in straie calugaresti, si s-a ascuns până în ultimul moment. In 1817 turcii au devastat asezamantul, si, negasindu-l pe Tudor, l-au decapitat pe calugarul Maxim. Alături de vechea biserică a mănăstirii, s-a mai construit o biserica noua. Noua biserică din curtea mănăstirii este unică în lume datorită planului arhitectonic şi picturii interioare. În anul 1990 a început construcţia, care are două planuri: biserica de la demisol şi cea de deasupra ei. Astazi, Manastirea Lainici este un loc cunoscut de pelerinaj in toata tara, si este supranumită “mireasa din defileu” – Defileul Jiului. Mănăstirea Lainici a primit această denumire datorită fatadei sale de un alb puternic.

Venind dispre Vâlcea spre Târgu-Jiu, călătorul găseşte un alt loc de odihnă şi de popas, tot într-o aşezare monahală deosebită.

Dacă cel care se îndreaptă spre Târgu-Jiu vine dinspre Drobeta Turnu Severin, atunci merită să facă un popas într-un alt loc a cărui istorie se pierde undeva, în negura veacurilor.

- www.crestinortodox.ro/cauta/Manastirea-Polovragi
- www.comunapolovragi.ro/texte/manastireapolovragi

Deoarece cu Vladislav (Vlaicu) Vodă (1364-1377) începe pomelnicul mănăstirii, fratele lui Vlaicu, Radu Vodă asociat la domnie din 1372, fiind al doilea în pomelnic, istoricul Al. Ştefulescu susţinea că la începutul domniei lui Vlaicu Vodă, între anii 1364-1366, s-au construit mai întâi biserici din lemn şi s-au făcut danii prin hrisov.
“Tot ceea ce se făcea danie mănăstirii Vodiţa s-a dat şi Tismanei – scria istoricul – amândouă mănăstirile fiind sub conducerea unuia şi aceluiaşi stareţ, Nicodim”.

Abia după aceea a început construcţia Vodiţei din zid iar sub Radu I Vodă, zis şi Radu Negru Vodă, biserica din zid a Tismanei.
Intr-un peisaj fermecător, asemenea unui castel medieval cu bastioane la colţuri, Mănăstirea Tismana este aşezată pe vârf de stâncă, pe muntele Stârmina, înconjurată de culmi împădurite şi stâncoase, lângă gura întunecată a Peşterii Sfântului Nicodim şi de sub ale cărei ziduri ţâşneşte apa, rostogolindu-se în cascadă, cu o cădere de cca 40 m în râul Tismana.

Celebrul călător – diaconul Paul de Alep, împreună cu Patriarhul Macarie al Antiohiei au vizitat Mănăstirea Tismana în iulie 1657 şi menţionează în cartea sa, scrisă în limba arabă, „Note de călătorie”, printre altele: „…într-adevăr, ea nu mai are seamăn nici în această ţară, nici în alta, prin frumuseţea locului şi a aşezării, prin mulţimea apelor sale şi întărirea pe care o are, ajutată şi de ocrotirea zidurilor sale înconjurătoare.”

www.manastireatismana.ro

Oraşul este aşezat în zona geografică a Subcarpaţilor Getici, în Depresiunea Târgu-Jiu – Câmpu Mare, una dintre cele mai întinse depresiuni subcarpatice intracolinare, între Subcarpaţii Gorjului la nord şi Dealul Bran, la sud, la confluenţa Amaradiei Pietroasei cu Jiul. Se întinde pe o lungime de 13 km de la nord la sud şi 10 km de la est la vest, pe ambele maluri ale Jiului.

Clima

Este temperat continentală de deal, cu 190 de zile fără îngheţ, cu precipitaţii neuniform repartizate, cu vânt dominant dinspre nord.Temperatura aerului, variază în limite largi ca urmare a diferenţelor mari de altitudine a reliefului. Mediile anuale sunt de 10,2° C la Târgu Jiu, în depresiune, de aproximativ 3° C pe munţii cu altitudini mijlocii şi de 0° C sau sub 0° C pe munţii înalţi.

Istorie

Municipiul Târgu Jiu poartă numele râului Jiu, pe care îl străbate şi care în decursul timpului şi-a mutat albia de la Deluşorul Prejbei spre vest, formând trei terase ce constituie suprafaţa administrativă a localităţii. Vatră a unui sat dacic, înainte de cucerirea Daciei de către romani, teritoriul său era acoperit odinioară de mari suprafeţe cu păduri sălbatice. El oferea astfel, un bun adăpost locuitorilor apărându-i împotriva năvălirilor străine.
Se intersectau aici importante artere de circulaţie care făceau legatura între Dunare, Transilvania şi Banat. În preajma sa staţionau unităţi militare romane, încartiruite în aşezări fortificate. În timpul războaielor de cucerire a Daciei, o parte din armata romană, conform mărturiilor istorice, a trecut prin localitate. Eruditul om de cultură gorjean Alexandru Ştefulescu susţine într-o lucrare a sa despre Târgu Jiu, că în vremea romanilor localitatea era un vicus, o staţiune comercială. Săpăturile efectuate pentru construirea liniei ferate Târgu Jiu – Rovinari au scos la iveală în partea de sud-est a oraşului un mozaic, tiglă şi cărămizi romane, precum şi ceramică asemănătoare celei descoperite în apropierea castrului roman de la Bumbeşti-Jiu.

Oraşul este menţionat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de “Jiul”, într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg. Cu timpul, în izvoarele istorice apar şi menţiuni ce indică o cristalizare a vieţii orăşeneşti. Oraşul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orăşeneşti un jude şi mai mulţi pârgari. În secolele XVI-XVII, istoria oraşului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii, pentru hotărnicirea proprietăţii Târgu Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permitea în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-şi cumpere noi suprafeţe de pământuri.

În secolul al XVII-lea Târgu Jiu îndeplineşte funcţia de reşedinţă a Gorjului. El a adăpostit adesea, în vremuri de restrişte, pe unii domnitori ai ţării cum ar fi: Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu. În anul 1631 oraşul a fost teatrul conflictului dintre trupele boierului Matei Basarab şi cele ale lui Leon Vodă Tomşa. În anul 1716, la Târgu Jiu şi Bengeşti au fost înfrânte cetele trimise de către Nicolae Mavrocordat împotriva boierilor ostili turcilor. Împotriva acestui domnitor avea să se lanseze, în 1719 memoriul a 66 de boieri gorjeni către principele Eugeniu de Savoia în care se plângeau de fărădelegile boierilor Băleanu şi Ştirbei, partizani ai turcilor. La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui următor, oraşul este supus jafurilor unor bande turceşti, pasvangii la 1800, cârjalii şi adalăii la 1814-1815.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea oraşul este martorul unor evenimente însemnate. Astfel, la 21 ianuarie 1821 venind de la Bucureşti, Tudor Vladimirescu ajunge la Târgu Jiu, unde găseşte elemente favorabile marilor sale planuri, pe care le va susţine câteva zile mai târziu pe Câmpia Padeşului. În anul revoluţionar 1848, locuitorii oraşului, în prezenţa reprezentanţilor guvernului provizoriu demonstrează împotriva Regulamentului Organic pe care îl ard pe Dealul Prejbei. Un episod aparte, în istoria bătăliilor de pe Jiu din toamna anului 1916, îl constituie lupta de la Podul Jiului din 14 octombrie 1916. “Aici – spune un document contemporan – bătrânii, femeile, cercetaşii şi copiii Gorjului au oprit năvala vrăjmaşă, apărandu-şi cu vitejie căminurile”.

Din rândul populaţiei gorjene s-a ridicat şi tânăra eroină Ecaterina Teodoroiu originară din Vădeni, azi cartier al oraşului, care şi-a dat viaţa pentru apărarea pământului strămoşesc în timpul luptelor de la Mărăşeşti din 1917. Pentru cinstirea memoriei acesteia, precum şi a celorlalţi eroi gorjeni în anul 1937 a fost realizat, sub conducerea lui Constantin Brâncuşi, ansamblul monumental devenit celebru pe toate meridianele globului.
În perioada celui de Al doilea Război Mondial, ca urmare a ordinului generalului Ion Antonescu, din 12 februarie 1941, s-a construit la Târgu Jiu un lagăr de concentrare în care au fost închişi mii de evrei cu vărste între 18 şi 60 de ani. Lagărul a funcţionat până la 23 august 1944.

Târgu-Jiul de astăzi este un oraş modern, curat, cu oameni primitori şi cu nepreţuite comori de artă şi istorie pe care le ocroteşte şi cu care se mândreşte înintea lumii întregi.
Şi cu ce se poate începe, dacă nu cu inegalabilul şi nepreţuitul Ansamblu Monumental pe care Constantin Brâncuşi l-a lăsat acestui loc, mărturie a geniului său nemuritor – www.constantinbrancusi.ro

Coloana Fără Sfârşit

In anul 1934, sculptorul Constantin Brancusi a fost invitat sa ridice un monument intru cinstirea faptelor eroice ale gorjenilor si, cu deosebire, a rezistentei populatiei orasului Targu-Jiu, din timpul primului razboi mondial. Artistul dorise dintotdeauna “sa faca ceva pentru tara”, asa incat a acceptat bucuros comanda, socotind-o un punct culminant in cariera sa. Brancusi a avut de multe ori intentia sa ridice monumente de for public, dar, cu exceptia ansamblului de la Targu-Jiu, nici unul din proiectele sale nu s-a materializat.
Unele proiecte au fost respinse chiar de comanditarii monumentelor, incapabili sa se ridice la inaltimea conceptiei artistului. Tema “Coloanei Infinite” l-a obsedat de mult pe sculptor, care a cioplit-o mai intai in lemn. Este o structura speciala care se deosebeste de coloanele clasice cu soclu si capitel, intrucat ea nu are nici inceput si nici sfarsit. Este alcatuita dintr-o succesiune nesfarsita de module identice (trunchiuri de piramida unite prin baza  mare ), cu semimodule la capete.
Brancusi a hotarat ca la Targu-Jiu o “Coloana Infinita” de mari dimensiuni era cel mai potrivit monument pentru comemorarea eroilor cazuti in razboi. A avut sansa sa primeasca acordul neconditionat al comanditarei. Aretia Tatarascu i-a acordat deplina libertate de actiune si l-a ajutat sa obtina sprijinul financiar necesar.

Masa Tăcerii

Masa Tacerii este lucrata in calcar si initial, cele 12 scaune erau mult mai apropiate de masa si dispuse doua cate doua. Masa reprezinta masa dinaintea confruntarii cu batalia la care urmeaza sa participe combatantii. Timpul este dispus in clepsidrele-scaune care-l masoara.

Poarta Sărutului

Poarta Sarutului, construita din travertin de Banpotoc, este poarta prin care se face trecerea spre o alta viaţă .
.Motivul sarutului, prezent pe stalpii portii, ar putea fi interpretat si ca ochii care privesc spre interior. Brancusi a fost ajutat in executarea acestei piese de doi cioplitori in piatra: Ion Alexandrescu din Bucuresti si Golea din Dobrita. Intreaga lucrare este dispusa pe un ax de otel incastrat intr-o fundatie de beton cu latura de 5 m.

Întreaga Cale a Eroilor este un drum obligatoriu pentru orice vizitator al oraşului care doreşte să-şi lase trecătoarele urme pe drumul spiritualităţii pure care respiră prin toţi porii acestul loc magic.  Sunt  multe alte obiective de vizitat în Târgu-Jiu, dar ne vom opri aici numai asupra catorva.

Casa memoriala „Ecaterina Teodoroiu”

Intr-o cladire monument de arhitectura populara, construita la sfarsitul secolului al XIX-lea, sunt expuse mobilier original de interior taranesc de la inceputul secolului al XX-lea, obiecte personale, fotografii, facsimile, carti apartinand Ecaterinei Teodoroiu.
Adresa: B-dul Ecaterina Teodoroiu nr. 270

Muzeul Judeţean de istorie „ALEXANDRU STEFULESCU”

Muzeul are colectii de arheologie (epoca preistorica, dacica si romana), istorie medie, moderna si contemporana, colectie de numismatica (epoca romana), colectia de documente Alexandru Stefulescu (secolele XV – XIX), carte veche, icoane.
Adresa: Str. Geneva nr. 8

Muzeul de Artă

Înfiintat în anul 1984, Muzeul de Artă târgujian functioneazã, în noul sediu aflat în Parcul Central, din aprilie 1993, nu departe de binecunoscutele opere ale marelui Constantin Brancusi.
Aceastã institutie oferã considerabile posibilitãti de regãsire a esentelor si valorilor perene ale artei noastre..
Într-una din sãlile muzeului ne putem întâlni cu spiritul artistic academist al secolului trecut, prin portretele realizate de doi mari artisti gorjeni – IOSIF KEBER (picturã de sevalet, picturã religioasã) si VASILE BLENDEA (sculpturã, picturã).

O serie de pictori, deveniti clasici ai spatiului artistic românesc, GHEORGHE PETRASCU, HENRI CATARGI, AUREL JIQUIDI, SCHWEITZER CUMPÃNA, MARGARETA STERIAN, ALEXANDRU CIUCURENCU, sunt si ei prezenti, prin operele lor, în muzeul nostru.

Din aceeasi generatie face parte si RODICA POPESCU, din lucrãrile cãreia muzeul nostru dispune de o substantialã donatie. Fac parte din patrimoniul muzeului si lucrãrile ceva mai tinerilor VASILE TOLAN, SORIN DUMITRESCU, SEMPRONIU ICLOZAN sau TITU DRÃGUTESCU.

Din actuala generatie de artisti gorjeni, în prezenta expunere se aflã si câteva remarcabile lucrãri în sticla ale binecunoscutilor de acum VALER NEAG si MIHAI TOPESCU.
Muzeul târgujian de artã oferã însã vizitatorului si alte surprize si îi dãruieste ceva infinit mai important si anume posibilitatea regãsirii prin artã.

Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu

Ecaterina Teodoroiu s-a nascut în ianuarie 1894 în satul Vadeni (azi în componenta orasului Targu-Jiu). Dupa terminarea scolii primare în satul natal, a urmat o scoala pension din Bucuresti la finele careia devenea învatatoare. Primul razboi mondial a prins-o, ca pe toti românii,  într-o vâltoare, înscriindu-se ca voluntara si participând la luptele pentru apararea pamântului stramosesc la Jiu si pe frontul din Moldova. A cazut în lupta eroic, în fruntea plutonului, în batalia de la Marasesti, în 22 august 1917. Ramasitele sale pamântesti au fost aduse la Târgu-Jiu peste câtiva ani în 1921 si înmormântate în centrul orasului unde, în 1933,. Milita Petrascu va ridica un mausoleu, ce are reprezentat în basorelief, pe cele patru laturi, scene din viata si activitatea militara a eroinei, sublocotenent Ecaterina Teodoroiu.

www.targujiu.ro